plivitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIVITÓR, -OÁRE, plivitori, -oare, s. m. și
f. Persoană care plivește. –
Plivi +
suf. -tor.plivitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plivitór (persoană)
s. m.,
pl. plivitóriplivitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plivitor m. cel ce plivește.