plivire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLIVÍRE, pliviri, s. f. Faptul de
a plivi; curățire de buruieni; plivit
1. –
V. plivi.plivire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plivíre s. f.,
g.-d. art. plivírii; pl. plivíri