pleșuvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLEȘUVÍ, pleșuvesc, vb. IV.
1. Intranz. A cheli.
2. Refl. (Despre munți, dealuri, soluri etc.) A rămâne fără vegetație. – Din
pleșuv.pleșuvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pleșuví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pleșuvésc, imperf. 3
sg. pleșuveá; conj. prez. 3
să pleșuveáscăpleșuvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pleșuvì v. a deveni pleșuv.