plaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pláz (plázuri), s. n. –
1. Talpa plugului. –
2. Baza războiului de țesut. –
Megl. plaz. Sb.,
slov.,
ceh. plaz (Cihac, II, 261; Cancel 21),
cf. plasă, zăplaz. Trebuie să fie cuvînt identic cu
plaz, s. n. (anunț, aviz), probabil fiindcă se fixa în trecut într-un grilaj;
cf. împăra. –
Der. plăzui, vb. (
înv., a anunța, a publica);
plăzuitură, s. f. (
înv., indicație, revelație, publicație).