plantațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANTAȚIÚNE s. f. v. plantație.plantațiune (Dicționar de neologisme, 1986)PLANTAȚIÚNE s.f. v.
plantație.
plantațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*plantațiúne f. (lat.
plantátio, -ónis). Acțiunea de a planta. Ceĭa ce s´a plantat (arborĭ, semănăturĭ):
o plantațiune frumoasă. Locu în care s´a plantat. Stabiliment agricol în coloniĭ:
plantațiunile de trestie de zahar, de tutun din America de Sud. – Și
-áție.plantațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plantați(un)e f.
1. acțiunea de a planta;
2. cantitatea de arbori plantați în acelaș teren:
3. locul unde s’a plantat;
4. stabiliment agricol în colonii:
plantațiuni de tutun.