plânsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. Plâns
1.
2. (
Înv. și
reg.) Cerere, jalbă.
3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. –
Plâns1 +
suf. -oare.