plantaj (Dicționar de neologisme, 1986)
PLANTÁJ s.n. Plantare. ♦ Plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ♦ Arbore dintr-o astfel de plantație. [< fr. plantage].
plantaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLANTÁJ s. n. plantație de arbori ameliorați, izolată de polenul străin, inferior, și îngrijită intensiv în scopul obținerii de semințe ușor recoltabile. ◊ arbore dintr-o astfel de plantație. (< fr. plantage)