plantaginacee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANTAGINACÉE, plantaginacee, s. f. (La
pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la
sg.) plantă din această familie. – Din
fr. plantaginacées.plantaginacee (Dicționar de neologisme, 1986)PLANTAGINACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee, având ca tip pătlagina; (
la sg.) plantă din această familie. [Pron.
-ce-e, sg. invar. / < fr.
plantaginacées, cf. lat.
plantagin – pătlagină].
plantaginacee (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANTAGINACÉE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, și cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr.
plantaginacées)
plantaginacee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plantaginacée s. f.,
art. plantaginacéea, g.-d. art. plantaginacéei; pl. plantaginacée