plantație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊
Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc.
2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [
Var.:
plantațiúne s. f.] – Din
fr. plantation.plantație (Dicționar de neologisme, 1986)PLANTÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de plante (din aceeași specie) cultivate pe un teren special pregătit. ♦ Cultură de plante speciale.
2. Întreprindere agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.); culturile unei astfel de întreprinderi.
3. (
Teatru) Planul după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. [Gen.
-iei, var.
plantațiune s.f. / cf. fr.
plantation, lat.
plantatio].
plantație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLANTÁȚIE s. f. 1. unitate de producție agricolă pentru cultivarea unor plante tehnice speciale (bumbac, cauciuc, cafea etc.). 2. totalitatea plantelor (din aceeași specie) cultivate pe un teren special amenajat. 3. plan după care se așază în scenă elementele decorului și mobilierului. (< fr.
plantation, lat.
plantatio)
plantație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plantáție (-ți-e) s. f.,
art. plantáția (-ți-a), g.-d. art. plantáției; pl. plantáții, art. plantáțiile (-ți-i-)