plânge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLẤNGE, plâng, vb. III.
1. Intranz. A vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
2. Tranz. A boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se. ♦ A regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi). ◊
Expr. A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva. ♦ A avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi. ◊
Expr. (
Intranz.)
A-i plânge (cuiva)
de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva.
3. Refl. A-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina. ♦ A face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama. –
Lat. plangere.