plângător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (
1). ♦ (Substantivat,
f.;
reg.) Bocitoare.
2. Plângăreț (
2). ♦ (Despre sălcii,
p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. –
Plânge +
suf. -ător.