plagiator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAGIATÓR, -OÁRE, plagiatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care plagiază. [
Pr.:
-gi-a-] – Din
lat. plagiator.plagiator (Dicționar de neologisme, 1986)PLAGIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care plagiază. [<
plagia +
-tor].
plagiator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLAGIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plagiază. (< plagia + -tor)
plagiator (Dicționaru limbii românești, 1939)*plagiatór, -oáre s. (lat.
plagiátor, -óris). Care plagiază.
plagiator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plagiatór (-gi-a-) s. m.,
pl. plagiatóriplagiator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plagiator m. cel ce fură din operele altuia și le publică ca ale sale.