plagiat - explicat in DEX

plagiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLAGIÁT¹, plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.

plagiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLAGIAT², -Ă, plagiați, -te, adj. (Despre opere literare, artistice sau științifice) Care a fost însușit (integral sau parțial) de la altcineva și prezentat drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – V. plagia.

plagiat (Dicționar de neologisme, 1986)
PLAGIÁT s.n. Faptul de a plagia; furt literar; plagiere. [Pron. -gi-at, pl. -te, -turi. / < fr. plagiat].

plagiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PLAGIÁT s. n. plagiere. ◊ lucrare însușită de la altcineva și prezentată drept creație personală. (< fr. plagiat)

plagiat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*plagiát n., pl. e (fr. plagiat, d. lat. plágium, furt de sclavĭ orĭ de copiĭ, d. vgr. plágios, oblic, viclean). Furt literar, furt de ideĭ. Lucru plagiat: cartea asta e un plagiat.

plagiat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PLAGIÁT (‹ plagia) s. n. Însușirea fără drept a calității de autor al unei opere științifice, literare, muzicale, de artă plastică ori a oricărei opere de creație intelectuală. Noțiunea de p. include nu numai însușirea textului, dar și a ideilor altui autor, fără a-l cita, și prezentarea lor drept creații personale. P. reprezintă o infracțiune.

plagiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plagiát (-gi-at) s. n., pl. plagiáte

plagiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plagiat n. fapta plagiatorului, furt literar.