plagioclaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAGIOCLÁZ, plagioclazi, s. m. Grup de minerale din clasa feldspaților, de culoare albă, cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos, utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală. [
Pr.:
-gi-o-] – Din
fr. plagioclases.plagioclaz (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLAGIOCLÁZ s. n. mineral calcosodic din grupa feldspaților, alb. (< fr.
plagioclase)
plagioclaz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PLAGIOCLÁZ (‹
fr.; {s}
gr. plagios „oblic” +
klasis „spărtură”)
s. m. (Mai ales la
pl.) Aluminosilicat natural de sodiu (albit) și calciu (anortit) din grupa feldspaților, cristalizat în sistemul triclinic. Are culoarea albă până la cenușie-neagră, cu reflexe și luciul sticlos spre sidefos. Foarte răspândit în scoarța terestră, este un constituent important al multor roci. Se utilizează în industria ceramicii, iar unele varietăți limpezi (piatra-lunii, aventurinul, labradorul) ca piatră semiprețioasă și de ornament.
plagioclaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plagiocláz (-gi-o-claz) s. m.,
pl. plagioclázi