plagia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLAGIÁ, plagiez, vb. I.
Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [
Pr.:
-gi-a] – Din
fr. plagier.plagia (Dicționar de neologisme, 1986)PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron.
-gi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < fr.
plagier].
plagia (Marele dicționar de neologisme, 2000)PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr.
plagier)
plagia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plagiá (a ~) (-gi-a) vb.,
ind. prez. 3
plagiáză, 1
pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3
să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind)plagià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plagià v. a comite un plagiat.