plătică - explicat in DEX

plătică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLĂTÍCĂ¹, plătici, s. f. Pește de apă dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic și scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.

plătică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PLĂTÍCĂ², plătici, s. f. Arbore mare înrudit cu salcâmul, originar din America, cultivat și la noi pentru a forma perdele de protecție; glădiță (Gleditschia triacanthos). – Et. nec.

plătică (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină.

plătică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
plătícă (plătíci), s. f. – Pește de apă dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › plătiță, var. înv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibilă în acest cuvînt, cf. sp. platija; de aici plătică, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit așa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. plăticuță, s. f. (pește, Rhodeus amarus).

plătică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
plătică, plătici s. f. ((intl.) fleac, nimic, chestie neînsemnată.

plătică (Dicționaru limbii românești, 1939)
plătícă f., pl. ĭ (bg. platika, id., care e rudă cu vgr. plátax, un fel de pește, și platykós, lat; lat. platessa, un fel de pește, și sp. platija, un pește; pol. platajka, rus. plotica). Un fel de pește fluvial cu solzĭ, alb, lat, lung de vre-o 20-30 de centimetri (ábramis bráma). – Cînd e maĭ mic, se numește cîrjancă; și maĭ mic, băbușcă. V. și sorean. Să nu se confunde cu calcanu ! P. înț. de „copac”, V. gledicie.

plătică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
plătícă s. f., g.-d. art. plătícii; pl. plătíci

plătică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plătică f. pește de ape dulci, aduce cu crapul, având carnea albă și gustoasă Abramis brama). [Bulg. PLATIKA].

plătică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
plătică f. mare și frumos arbore spinos, mult cultivat ca plantă ornamentală și mai cu seamă pentru a face garduri vii (Gleditschia triacanthos). [Cf. păltior].