plăsmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și
f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor.
2. Inventator, născocitor.
3. Falsificator. [
Pr.:
-mu-i-. –
Var.:
plăzmuitór, -oáre s. m. și
f.] –
Plăsmui +
suf. -tor.plăsmuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plăsmuitór (-mu-i-) adj. m.,
s. m.,
pl. plăsmuitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. plăsmuitoáreplăsmuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plăsmuitor m. cel ce plăsmuiește.