plăsmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui.
2. A inventa, a născoci, a scorni.
3. A falsifica, a contrazice. [
Var.:
plăzmuí vb. IV] –
Plasmă (
înv. „creare, alcătuire” <
ngr.) +
suf. -ui.plăsmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)plăsmuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. plăsmuiésc, imperf. 3
sg. plăsmuiá; conj. prez. 3
să plăsmuiáscăplăsmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plăsmuì v.
1. a crea:
închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.;
2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul
plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].