plăcut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PLĂCÚT, -Ă, plăcuți, -te, adj. Care place; simpatic, agreabil. –
V. plăcea.plăcut (Dicționaru limbii românești, 1939)plăcút, -ă adj. (d.
a plăcea). Care place ochilor, auzuluĭ, gustuluĭ:
față, voce, mîncare plăcută. Adv.
Privighetoarea cîntă plăcut.plăcut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)plăcut a. care face plăcere, ce convine gustului.