pizmuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PIZMUÍRE,pizmuiri, s. f. Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – V. pizmui.
pizmuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pizmuíre (pop.) s. f., g.-d. art. pizmuírii; pl. pizmuíri