pizmui - explicat in DEX

pizmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.

pizmui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pizmuí, pizmuiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.

pizmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pizmuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 să pizmuiáscă

pizmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pizmuì v. a avea pizmă, a invidia.