pituitos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITUITÓS, -OÁSĂ, pituitoși, -oase, adj. (
Med.) Care conține pituită sau care seamănă cu pituita. [
Pr.:
-tu-i-] – Din
lat. pituitosus, fr. pituiteux.pituitos (Dicționar de neologisme, 1986)PITUITÓS, -OÁSĂ adj. (
Med.) Format din pituită, care seamănă cu pituita. [< fr.
pituiteux].
pituitos (Dicționaru limbii românești, 1939)pituitós, -oásă adj. (lat.
pituitosus). De natura pituiteĭ:
substanță pituitoasă. Care abundă în pituită:
temperament pituitos. – Sin. cu
mucos.pituitos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pituitós (-tu-i-) adj. m.,
pl. pituitóși; f. pituitoásă, pl. pituitoáse