pituitiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITUITÍV, -Ă, pituitivi, -e, adj. (
Med.) Pituitar. [
Pr.:
-tu-i-] –
Pituită +
suf. -iv.pituitiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pituitív (-tu-i-) adj. m.,
pl. pituitívi; f. pituitívă, pl. pituitívepituitiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pituitiv a. ce secretează pituită:
membrana pituitivă.