pituitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv.
2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [
Pr.:
-tu-i-] – Din
fr. pituitaire.