pituitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj.,
s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv.
2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [
Pr.:
-tu-i-] – Din
fr. pituitaire.pituitar (Dicționar de neologisme, 1986)PITUITÁR, -Ă adj. Referitor la fluxul nazal, la catar. ◊
Glandă pituitară = hipofiză. //
s.f. Mucoasa cavităților nazale. [Pron.
-tu-i-. /< fr.
pituitaire, it.
pituitario, lat.
pituita – secreție].
pituitar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PITUITÁR, -Ă I.
adj. referitor la fluxul nazal, la catar. ♦ glandă ~ă = hipofiză. II. s. f. mucoasa cavității nazale. (< fr.
pituitaire)
pituitar (Dicționaru limbii românești, 1939)*pituitár, -ă adj. (lat.
pituitarĭus). Al pituiteĭ, care produce muciĭ:
membrana pituitară.pituitar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pituitár (-tu-i-) adj. m.,
pl. pituitári; f. pituitáră, pl. pituitáre