pisar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISÁR, pisari, s. m. Funcționar de cancelarie însărcinat în trecut cu copierea sau redactarea unor acte, documente etc. și care adesea avea și alte sarcini administrative. [
Var.:
pisér s. m.] – Din
sl. pisarĩ, pol. pisarz.pisar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pisár (pisári), s. m. – Scriitor, copist.
Sl. pisarĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 35),
cf. sb.,
slov.
pisar. Sec. XVII,
înv. –
Der. pisanie, s. f. (inscripție), din
sl. pisanije; pisărie, s. f. (birou de acte).
pisar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pisar, pisari s. m. (intl.) polițist din serviciul judiciar.
pisar (Dicționaru limbii românești, 1939)písar și
písăr m. (pol.
pizarz, rus.
pisarĭ).
Vechĭ. Rar. Scriitor, copist.
pisar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisár (
înv.)
s. m.,
pl. pisári