pisălog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage s. n.,
adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.) de obicei rotunjită cu o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug.
2. Adj. (
Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. –
Pisa +
suf. -ălog.