pisanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PISÁNIE, pisanii, s. f. Inscripție sculptată în piatră, în metal, pictată etc. pe morminte, la intrarea într-o biserică, într-o clădire etc., cuprinzând o invocație religioasă, numele ctitorului, motivarea zidirii sau date asupra monumentului respectiv. – Din
sl. pisanije.pisanie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pisanie, pisanii s. f. (intl.) anchetă.
pisanie (Dicționaru limbii românești, 1939)pisánie f., pl.
aniĭ și
ăniĭ (vsl.
pisaniĭe, d.
pisatĭ, a scrie).
Vechĭ. Rar. Inscripțiune, scriitură.
pisanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pisánie (-ni-e) s. f.,
art. pisánia (-ni-a), g.-d. art. pisániei; pl. pisánii, art. pisániile (-ni-i-)pisanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pisanie f.
1. inscripțiune pe o lespede de biserică;
2. (ironic) scrisoare:
să toarne pe hârtie pisaniile sale OD. [Slav. PISANIĬE].