pirotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie.
2. S. f. Pirotehnie. – Din
fr. pyrotechnique.pirotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)PIROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. [< fr.
parotechnique].
pirotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIROTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. II. s. f. pirotehnie. (< fr.
pyrotechnique)
pirotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj. 1. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. – Din
fr. pyrotechnique.pirotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirotéhnic adj. m.,
pl. pirotéhnici; f. pirotéhnică, pl. pirotéhnice