pirotehnie - explicat in DEX

pirotehnie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie.

pirotehnie (Dicționar de neologisme, 1986)
PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii și folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile și inflamabile. 3. Fabrică de muniții. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meșteșug].

pirotehnie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PIROTEHNÍE s. f. 1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică. 2. fabrică de muniții. (< fr. pyrotechnie)

pirotehnie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pirotehníe s. f., art. pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici) pl. pirotehníi, art. pirotehníile

pirotehnie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pirotehnie f. arta de a prepara materiile inflamabile si explozibile.