pirostrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIROSTRÍE, pirostrii, s. f. 1. (Mai ales la
pl.) Ustensilă de gospodărie făcută dintr-un cerc sau dintr-un triunghi de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc; crăcană.
2. (
Reg.; la
pl.) Cunună care se pune pe capetele mirilor în timpul oficierii căsătoriei religioase; cununie. ◊
Expr. (Glumeț)
A(-și) pune pirostriile (în sau
pe cap) = a (se) căsători. [
Var.: (
înv. și
reg.)
pirostíe s. f.] – Din
ngr. pirostiá, bg. pirostija.pirostrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pirostríe s. f.,
art. pirostría, g.-d. art. pirostríei; pl. pirostríi, art. pirostríile