pintenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PINTENÁT, -Ă, pintenați, -te, adj. 1. (Despre încălțăminte) Care are pinteni (
1), cu pinteni. ♦ (Substantivat,
m.;
fam. sau
ir.) Ofițer sau gradat.
2. (Despre păsări) Cu pinteni (
2); pintenog;
p. ext. în formă de pinten. ◊ (Substantivat,
m.) Cocoș.
3. (Despre plante sau părți ale lor) Cu pinten (
3) sau cu aspect de pinten. –
Pinten +
suf. -at.pintenat (Dicționaru limbii românești, 1939)pintenát, -ă adj. (d.
pinten). Care are pintenĭ.
pintenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pintenát adj. m.,
pl. pintenáți; f. pintenátă, pl. pintenátepintenat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pintenat a. provăzut cu pinteni.