pildui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILDUÍ, pilduiesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦
Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple.
2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora).
3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. –
Pildă +
suf. -ui.pildui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilduí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pilduiésc, imperf. 3
sg. pilduiá; conj. prez. 3
să pilduiáscăpilduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilduì v.
1. a da de pildă, a lua pildă;
2. a învăța minte:
i-aș pildui eu strașnic CAR.