pilduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care servește sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator.
2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [
Pr.:
-du-i-] –
Pildui +
suf. -tor.pilduitor (Dicționaru limbii românești, 1939)pilduitór, -oáre adj. Exemplar:
curățenie pilduitoare.pilduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilduitór (
înv.)
(-du-i-) adj. m.,
pl. pilduitóri; f. sg. și
pl. pilduitoáre