pilastru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din
fr. pilastre, it. pilastro.pilastru (Dicționar de neologisme, 1986)PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl.
-ștri. / < fr.
pilastre, it.
pilastro].
pilastru (Marele dicționar de neologisme, 2000)PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr.
pilastre)
pilastru (Dicționaru limbii românești, 1939)*pilástru m. (fr.
pilastre, d. it.
pilastro, d. lat.
pila, columnă). Stîlp în patru colțurĭ alăturat de un zid. Stîlp, columnă (în general).
pilastru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pilástru s. m.,
art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștriipilastru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilastru m. stâlp pătrat intrat într´o clădire.