pilc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PILC, pilcuri, s. n. (
Tipogr.) Val de uns literele cu cerneală. – Din
pol.,
ucr. pilka.pilc (Dicționaru limbii românești, 1939)pilc n., pl.
urĭ (cp. cu rus.
pilka, ferăstrău [!] mic).
Vechĭ. Val de uns literele tipografice cu cerneală.
pilc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pilc n. pilă sau sul cu care se ung cu cerneală literele de tipar. [Pol. PILKA].