pilangiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PILANGÍU,pilangii, s. m. (Fam.) Om bețiv. – Pili2 + suf. -angiu.
pilangiu(Dicționar de argou al limbii române, 2007) pilangiu, -oaică,pilangii, -oaice s. m., s. f., adj. bețiv
pilangiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pilangíu (fam.) s. m., art. pilangíul; pl. pilangíi, art. pilangíii (-gi-ii)