picni - explicat in DEX

picni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PICNÍ, picnesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. ♦ Fig. (Despre boli, dureri, necazuri etc.) A veni (și a atinge, a doborî pe cineva) pe neașteptate. – Formație onomatopeică.

picni (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
picní, picnésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a lovi, a atinge, a nimeri pe cineva cu o lovitură bine țintită. 2. (despre boli, dureri, necazuri) a veni, a lovi, a doborî (pe neașteptate). 3. (înv.) a ochi, a ținti, a viza. 4. (reg.; despre dinți) a apărea, a ieși. 5. (reg.) a (se) toci, a (se) roade; a (se) rupe, a (se) găuri.

picni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
picní (picnésc, picnít), vb. – 1. (Înv.) A fixa, a determina. – 2. A ajunge, a atinge, a ținti. Slov. pikniti „a înțepa”, sb. piknuti „a puncta”, din sl. pikŭ „vîrf” (Tiktin).

picni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
picní (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picnésc, imperf. 3 sg. picneá; conj. prez. 3 să picneáscă

picnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
picnì v. a lovi drept la țintă, a nemeri. [Onomatopee din pic ! (cf. pocni)].