picnic - explicat in DEX

picnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PÍCNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picníc] – Din fr. pique-nique.

picnic (Dicționar de neologisme, 1986)
PÍCNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].

picnic (Dicționar de neologisme, 1986)
PÍCNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique].

picnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PÍCNIC/PICNÍC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique)

picnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*picníc n., pl. e (fr. pique-nique, de unde vine și engl. picnic). Petrecere în care fiecare îșĭ plătește consumațiunea saŭ șĭ-o aduce de acasă.

picnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pícnic/picníc s. n., pl. pícnicuri/ picnícuri

picnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
picnic n. masă unde fiecare își plătește partea sa: în oraș sunt baluri, cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. pique-nique).