pianolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIANÓLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din
it. pianola.pianolă (Dicționar de neologisme, 1986)PIANÓLĂ s.f. Pian automat acționat de un mecanism condus de suluri cu benzi de hârtie, care reproduc înregistrarea interpretării muzicale a unui pianist. [Pron.
pia-. / < germ.
Pianola, cf. it.
pianola].
pianolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIANÓLĂ s. f. instrument muzical mecanic, asemănător pianului, cu cilindri sau discuri perforate, reproducând melodii înregistrate în prealabil. (< it.
pianola)
pianolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pianólă (pi-a-) s. f.,
g.-d. art. pianólei; pl. pianóle