piano (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. –
Cuv. it.piano (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIÁNO2 s. n. v. pian.piano (Dicționar de neologisme, 1986)PIÁNO adv. (
Muz.; ca indicație de execuție) Cu ton scăzut, încet. ◊
Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab;
pian-piano = mai încet. [Pron.
pia-. / < it.
piano].
piano (Dicționar de neologisme, 1986)PIÁNO s.n. v.
pian.piano (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIÁNO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it.
piano)
piano (Dicționaru limbii românești, 1939)*piáno, cuv. it. care se pronunță
pĭano și care, în muzică, înseamnă „încet, lin, liniștit, dulce”:
a cînta piano.piano (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIANO, Renzo (
n. 1937), arhitect italian. Lucrări de mare rafinament în care a folosit o tehnologie bazată pe mijloace de realizare cât mai economice – de
ex. iluminatul natural prin acoperiș (Pavilionul industriei italiene al Expoziției Internaționale și aeroportul Kansai la Osākā, Centrul Național de Artă și Cultură „
G. Pampidou” din Paris, Muzeul De Menil din Houston, sala Auditorium din Roma, stadionul din Bari).
piano (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piáno (
it.)
(pia-) adv.;
abr. ppiano (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)piano n. mare instrument de muzică, în care sonurile se produc lovind coardele metalice cu clapele claviaturei.