pianistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIANÍSTIC, -Ă, pianistici, -ce, adj. Care ține de pian (
1), privitor la pian; propriu, caracteristic pianului sau artei interpretative la pian; ca la pian. – Din
fr. pianistique.pianistic (Dicționar de neologisme, 1986)PIANÍSTIC, -Ă adj. Referitor la pian, propriu pianului. [Pron.
pia-. / cf. fr.
pianistique, it.
pianistico].
pianistic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIANÍSTIC, -Ă I.
adj. referitor la pian
1. II. s. f. atitudine, ansamblu de mișcări ale unui pianist. (< fr.
pianistique, it.
pianistico, /II/ pianistica)
pianistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pianístic (pi-a-) adj. m.,
pl. pianístici; f. pianístică, pl. pianístice