pianist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIANÍST, -Ă, pianiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care cântă (cu pricepere și cu măiestrie) la pian, care are profesiunea de a cânta la pian. – Din
fr. pianiste.pianist (Dicționar de neologisme, 1986)PIANÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cântă (cu pricepere și talent) la pian; cel care practică profesional cântatul la pian. [Pron.
pia-. / cf. fr.
pianiste].
pianist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PIANÍST, -Ă s. m. f. cel care cântă la pian
1, care are ca profesiune cântatul la pian. (< fr.
pianiste)
pianist (Dicționaru limbii românești, 1939)*pianíst, -ă s. (fr.
pianiste, it.
pianista). Persoană care știe să cînte din pian.
pianist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pianíst (pi-a-) s. m.,
pl. pianíștipianist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pianist m. cel ce știe să cânte din piano.