perversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERVERSIÚNE, perversiuni, s. f. Perversitate. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. perversion.perversiune (Dicționar de neologisme, 1986)PERVERSIÚNE s.f. Perversitate. [Pron.
-si-u-. / cf. fr.
perversion, lat.
perversio].
perversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERVERSIÚNE s. f. deviere până la patologic a unor tendințe sau instincte datorită unor tulburări psihice; perversitate. ♦ ~ sexuală = săvârșirea de acte nefirești în legătură cu viața sexuală. (< fr.
perversion, lat.
perversio)
perversiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*perversiúne f. (lat.
pervérsio, -ónis. V.
a-versiune). Acțiunea de a perverti:
perversiunea obiceĭurilor. Med. Alterarea uneĭ funcțiunĭ normale:
perversiunea gustuluĭ.perversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perversiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. perversiúnii; pl. perversiúniperversiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perversiune f.
1. schimbare din bine în rău;
2. Med. turburare.