perversitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERVERSITÁTE, perversități, s. f. 1. Înclinare spre rău, plăcere (patologică) de a face rău; deviere de la normal a instinctelor, a judecății; tendință (patologică) de a comite acte imorale; corupție, depravare, imoralitate;
spec. anomalie sexuală. ♦ Fățărnicie, perfidie, falsitate.
2. Faptă, comportare de om pervers. – Din
fr. perversité.perversitate (Dicționar de neologisme, 1986)PERVERSITÁTE s.f. Corupție, depravare; anomalie sexuală; perversiune. ♦ Perfidie, fățărnicie; răutate. [Cf. fr.
perversité, lat.
perversitas].
perversitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERVERSITÁTE s. f. 1. tendință patologică de a săvârși acte imorale agresive. ◊ corupție, depravare; imoralitate; perversiune. 2. înclinație spre rău. (< fr.
perversité, lat.
perversitas)
perversitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*perversitáte f. (lat.
pervérsitas, -átis. V.
di-versitate). Caracteru omulu pervers:
a pedepsi perversitățile.perversitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perversitáte s. f.,
g.-d. art. perversitắții; pl. perversitắțiperversitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perversitate f. caracterul celui pervers, depravațiune.