pervers (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERVÉRS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic;
spec. anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile sexuale. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din
fr. pervers.pervers (Dicționar de neologisme, 1986)PERVÉRS, -Ă adj. Corupt, depravat; anormal din punct de vedere sexual. ♦ Perfid, fățarnic; înclinat spre fapte rele. [< fr.
pervers, cf. lat.
perversus – întors, în sens contrar].
pervers (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERVÉRS, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat. 2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele. (< fr.
pervers, lat.
perversus)
pervers (Dicționaru limbii românești, 1939)*pervérs, -ă adj. (lat.
perversus. V.
di-vers). Foarte răŭ la suflet, infernal. Corupt, depravat. Subst.
Un pervers.pervers (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pervérs adj. m.,
s. m.,
pl. pervérși; adj. f.,
s. f. pervérsă, pl. pervérsepervers (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pervers a.
1. foarte răutăcios, pornit la rele;
2. depravat. ║ m. om pervers.