pervaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERVÁZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, al unei ferestre etc.;
p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizătură în care este situată o ușă sau o fereastră.
2. Șipcă sau scândură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornișă mică.
3. (Astăzi rar) Ramă, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. [
Var.: (
reg.)
priváz s. n.] – Din
tc. pervaz.pervaz (Dicționaru limbii românești, 1939)perváz n., pl.
e și
urĭ (turc. [d. pers.]
pervaz; alb. sîrb. bg.
pervaz). Cadru, ramă, toc, îngrăditură a unuĭ tabloŭ, a uneĭ oglinzĭ ca să nu se strice. Pĭesele care mărginesc spațiu uneĭ ușĭ orĭ uneĭ ferestre. – În nord
privaz. V.
cercevea, chenar.pervaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perváz s. n.,
pl. pervázuripervaz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pervaz (privaz) n.
1. cercevea:
pervazurile ușei; 2. deschizătură la izmene sau la nădragi;
3. pl. spetezele ferestrăului;
4. bordura unui tablou:
5. cadru de lemn sau de bronz în care se pune un tablou, o gravură;
6. fig. cadru:
în privazul negru, al vieți-mi e icoană de lumină EM. [Turc. PRIVAZ, de unde și Mold.
privaz].