perturbațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.perturbațiune (Dicționar de neologisme, 1986)PERTURBAȚIÚNE s.f. v.
perturbație.
perturbațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*perturbațiúne f. (lat.
perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament:
perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.perturbațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perturbați(un)e f.
1. turburare mare, emoțiune profundă;
2. neregularitate în mișcarea unei planete.