pers (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERS, perși, s. m. (Mai ales la
pl.) Persan (
1). – Din
ngr. pérsis, fr. Perse.pers (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PERS, -Ă, perși, -se, s. m. și
f. (
Înv.) Persan (
2). –
Fr. Perse.pers (Dicționaru limbii românești, 1939)*Pers, -ă s. (lat.
Pérsa). Locuitor din Persia veche saŭ actuală. Adj. Persic. V.
persan, persian.pers (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pers s. m.,
pl. perșipers (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Pers m. locuitor din Persia antică:
răsboaiele Grecilor cu Perșii.