perplex (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PERPLÉX, -Ă, perplecși, -xe, adj. (Despre oameni) Surprins, uimit, uluit (și nedumerit); încurcat, dezorientat, năuc. năucit, ♦ (Despre atitudinea, manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează perplexitate. – Din
fr. perplexe, lat. perplexus, germ. perplex.perplex (Dicționar de neologisme, 1986)PERPLÉX, -Ă adj. Surprins, profund uimit; încurcat, dezorientat. [Pl.
-ecși, -exe. / < fr.
perplexe, cf. lat.
perplexus].
perplex (Marele dicționar de neologisme, 2000)PERPLÉX, -Ă adj. surprins, profund uimit; dezorientat. (< fr.
perplexe, lat.
perplexus)
perplex (Dicționaru limbii românești, 1939)*perpléx, -ă adj. (lat.
perpléxus, d.
plexus, împletit,
pléctere, a împleti. V.
complex, plete). Foarte încurcat, care nu știe ce să facă:
a rămas perplex cînd ĭ-am spus asta. Adv. În mod perplex.
perplex (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)perpléx adj. m.,
pl. perplécși (-plecși); f. perpléxă, pl. perpléxeperplex (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)perplex a. nedumerit, nehotărît.